GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ghibirdíc, -îrdél și -îrdíc, V. prichindel.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ghibirdic a. și m. Mold. 1. nume de pitic isteț (în povești); 2. mic de stat, ștrengar: eram un ghibirdic și jumătate CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)