GHETÓU, ghetouri, s. n. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GHETÓU s. n. cartier al unui oraș în care erau forțați să trăiască evreii din unele țări. ◊ cartier al unui oraș unde era (este) obligat să trăiască un grup al populației de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a discriminării. (< it., fr. ghetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GHETÓU s.n. Cartier unde erau siliți să locuiască evreii. [Var. gheto s.n. / < it., fr. ghetto, cf. Ghetto – insulă lângă Veneția, unde în sec. XVI au fost izgoniți evreii].
Sursa: Dicționar de neologisme
ghetou, ghetouri s. n. (pub.) zonă marginală, săracă și mizeră a unui oraș.Sursa: Dicționar de argou al limbii române GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier care era locuit de comunitățile evreiești sau rezervat evreilor; p. ext. cartier al unui oraș în care e constrânsă să locuiască o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. ◊ Loc în care o minoritate trăiește separată de restul comunității. 2. Fig. Condiție marginală. – Din it., fr. ghetto, germ. Getto, cf. Ghetto, insulă lângă Veneția, unde în sec. XVI au fost izgoniți evreii.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
GHETÓU (‹ it., fr.) s. n. (În sec. 15-19, în unele țări europene) Cartier al unui oraș în care locuiește o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au creat g. în diverse orașe din E Europei, pe care le-au transformat în lagăre de exterminare. Este cunoscută rezistența unor g., mai ales a celui din Varșovia, împotriva armatei naziste.Sursa: Dicționar enciclopedic ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)