Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele ghemuit:

GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui.V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui.V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui.V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui.V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ghemuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul ghemui