GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.Sursa: Dicționarul etimologic român
ghébă f., pl. e (turc. kaba și kebe, ung. guba). V. chebe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ghebă f. V. chebe: panduri cu ghebe și cu poturi POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)