Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele gerid:

GERÍD, geriduri, s. n. (Înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: gerét s. n.] – Din tc. cirid.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

geríd (geríduri), s. n.1. Suliță. – 2. Joc, turnir în care călăreții aruncau adversarului cîte o suliță. – Var. geret, giret, girit. Mr. girit „suliță”. megl. gilit. Tc. cirid (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 681), cf. ngr. τζιρίτι, bg. džirid.
Sursa: Dicționarul etimologic român


geríd și gerét, girét și girit n., pl. urĭ (turc. ğirid, d. ar. ğerid, ramură fără frunze). Vechĭ. Suliță scurtă. Un joc în care un călăreț arunca din galop o suliță, ĭar altu o prindea și o arunca înapoĭ tot din galop. (La acest joc se dedaŭ la baĭram pajiĭ și agalele Curțiĭ în prezența sultanuluĭ. Un joc analog la București în cîmpia Colentineĭ (doĭ călărețĭ, fiĭ de boĭer, aruncaŭ unu într´altu cu cîte un băț de alun lung de vre-un metru și se apăraŭ c´un scut de pîslă. La brîŭ aveaŭ și un baston cu cîrlig, cu care, din galop, apucaŭ geridu căzut). V. halca.
Sursa: Dicționaru limbii românești

geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gerid n. 1. suliță groasă cu care Turcii trag la țintă: de halca se apropia și din fugă asvârlia geridul său chiar prin ea POP.; 2. joc călare de-a sulițile, un fel de turnir oriental: Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului. OD. [Turc. DJERID]. V. halca.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GERÍD, geriduri, s. n. (Înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: gerét s. n.] – Din tc. cirid.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)