GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă, în cursul timpului geologic, o scufundare intensă, însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformându-se ulterior într-un lanț muntos cutat, ca urmare a mișcărilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
GEOSINCLINÁL s. n. vastă depresiune a scoarței terestre, care se scufundă progresiv și unde au loc modificări vulcanice și de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliș.). (< fr. géosynclinal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GEOSINCLINÁL s.n. Depresiune a scoarței Pământului, ocupată de un braț de mare cu fundul mobil. [Pl. -le, -luri. / < fr. géosynclinal, cf. gr. ge – pământ, synklinein < syn – cu, klinein – a se înclina].
Sursa: Dicționar de neologisme
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclináleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă, în cursul timpului geologic, o scufundare intensă, însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformându-se ulterior într-un lanț muntos cutat, ca urmare a mișcărilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GEOSINCLINÁL s. n. vastă depresiune a scoarței terestre, care se scufundă progresiv și unde au loc modificări vulcanice și de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliș.). (< fr. géosynclinal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GEOSINCLINÁL s.n. Depresiune a scoarței Pământului, ocupată de un braț de mare cu fundul mobil. [Pl. -le, -luri. / < fr. géosynclinal, cf. gr. ge – pământ, synklinein < syn – cu, klinein – a se înclina].
Sursa: Dicționar de neologisme
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclináleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 