GEOIZOTÉRMĂ s. f. izogeotermă. (< fr. géoisotherme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald].
Sursa: Dicționar de neologisme
GEOIZOTÉRMĂ (‹ fr. {i}) s. f. Linie care unește pe hartă sau profil punctele cu aceeași temperatură din scoarța terestră. G. sunt rare în regiunile muntoase (35-70 m) și mai dese sub văi (20-25 m); la adâncimi mari tind să devină paralele și concentrice. Sin. izogeotermă.Sursa: Dicționar enciclopedic geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită