Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele genetic:

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique].
Sursa: Dicționar de neologisme

*genétic, -ă adj. (d. geneză pin [!] anal. cu sintetic d. sinteză). Relativ la geneză genital: instinctu genetic. – Fals genezic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GENÉTIC, -Ă (‹ fr. {i}, {s} gr. gennetikos „care naște”) s. f., adj. 1. Sf. Știință a eredității și variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc., precum și de procesul de translație, prin care materialul genetic realizează controlul asupra proceselor metabolice din organism, determinând repartiția caracterelor genitorilor la descendenți. Noțiunea de g. a fost introdusă de W. Bateson în anul 1906. Apărută ca ramură a biologiei, devine, în deceniile 5-6 ale sec. 20, prin cercetările și descoperirile lui J. MacLeod, J.D. Watson, F.H.C. Crick, O'Hara, Jenkis etc., știință de sine stătătoare, cu legile și metodele ei proprii de cercetare, Este o știință în plină dezvoltare, cu largi aplicații în agronomie, medicină, demografie etc., din care se desprind permanent noi ramuri: g. moleculară, g. celulară, g. populațiilor etc. ◊ G. moleculară = ramură a g. care cercetează procesele ereditare la nivelul molecular de organizare a sistemelor vii. 2. Adj. Care aparține geneticii, referitor la genetică sau la mecanismele de transmitere ereditară a caracterelor. ◊ Cod g. v. cod1 (6).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, adj. 2. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

genetic a. de naștere: înrudire genetică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)