geampará (-ále), s. f. – Castanietă. Tc. calpara (Roesler 610; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 400), cf. alb. ğalpara, bg. čampari.Sursa: Dicționarul etimologic român geampará și (maĭ vechĭ) ceampará f. (turc. čalpara, d. pers. čarpare [čar, patru, și pare, bucată]. V. para). Pl. Păcănitorĭ, tasurĭ, castanete (patru bucățele de lemn cu care păcănesc dansatoarele). Fig. Cîntec: a trage niște geamparale. Est. (geambarale). Nuneasca, hora de după ospățu de cununie. – Și zampará (după ngr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești