GEAMBAȘLÂC, geambașlâcuri, s. n. Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
geambașlâc n. 1. meseria geambașului: de ce ai să te apuci?... de geambașlâc? AL.; 2. plata sa. [Turc. DJAMBAZLYC].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)