GARÁFĂ s. f. v. carafă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a garáfă (garáfe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.Sursa: Dicționarul etimologic român
GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.Sursa: Dicționar enciclopedic garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ´a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.
Sursa: Dicționaru limbii românești
garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GARÁFĂ s. f. v. carafă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)