GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr. gangue, germ. Gang].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gángă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere [!] un mineral, o peatră [!] prețioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gángeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) gângă, gângi, s.f. (reg.) furnicar, mulțime de ființe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
