Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele galant:

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



GALÁNT, -Ă adj. 1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil. ♦ literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă. 2. darnic, generos, mărinimos. 3. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile. (< fr. galant, it. galante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GALÁNT, -Ă adj. 1. Curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) delicat; plăcut. ◊ Literatură galantă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă. 2. Darnic, mărinimos. 3. (Muz.) Stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian înclinat spre efecte facile, promovat în sec. XVIII. [< fr. galant, it. galante].
Sursa: Dicționar de neologisme

galánt (galánți), adj. – Curtenitor, politicos, amabil. – Mr. galantu. Fr. galant; în mr., din it. galante, cf. ngr. γαλάντος. – Der. galanterie (var. înv. gălăndărie), s. f. (curtoazie; cadou), din fr. galanterie; galantar, s. n. (vitrină de magazin); galantom (var. galanton), s. m. (galant, politicos, darnic), din fr. galant homme; galantomie (var. galantonie), s. f. (dărnicie). Galantom a intrat în rom. și din it. galantuomo, ven. galantomo, de unde și mr. galantom, ngr. γαλαντόμος.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*galánt, -ă adj. (fr. galant. V. gală). Politicos și amabil, maĭ ales față de femeĭ. Îmbrăcat luxos, elegant. Adv. În mod galant: a te purta galant.
Sursa: Dicționaru limbii românești

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

galant a. 1. politicos și grațios; 2. care caută să placă femeilor: cu privirile-i galante EM.; 3. luxos îmbrăcat, elegant. ║ m. persoană galantă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)