Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele găselniță:

GĂSÉLNIȚĂ1, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. găsenica „omidă” (după derivatele în -elniță).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



GĂSÉLNIȚĂ2, găselnițe, s. f. (Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). – Găsi + suf. -elniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

găsélniță (găsélnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella. Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

găselniță, găselnițe s. f. 1. situație de efect găsită și exploatată de un artist (scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică. 2. (peior.) șmecherie ieftină / de prost gust.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) găsélniță f., pl. e (bg. gysénica și vy-, rut. gusenicĕa și gusilinicĕa, d. vsl. gonsenica și von-, omidă. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese [!] niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere [!] maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold. căsélniță (pop. căsăl-). Forma găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V. cîșiță și codat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) găsélniță f., pl. e (d. găsesc). Munt. Iron. Boală grea imaginară: țipă par´că l-a găsit găselnița!
Sursa: Dicționaru limbii românești

găsélniță (fam.) s. f., g.-d. art. găsélniței; pl. găsélnițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

găselniță f. vierme ce se face în stupul slab și care mănâncă mierea (Galleria mellonella). [Bulg. GĂSĬENĬȚA, omidă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GĂSÉLNIȚĂ1, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. găsenica „omidă” (după derivatele în -elniță).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GĂSÉLNIȚĂ2, găselnițe, s. f. (Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). – Găsi + suf. -elniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)