GĂINÁȚ, găinațuri (găinați), s. n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).Sursa: Dicționarul etimologic român găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar [!], găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!găináț (gă-i-) s. n., pl. găináțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂINÁȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GĂINÁȚ, găinațuri (găinați), s. n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).Sursa: Dicționarul etimologic român găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar [!], găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!găináț (gă-i-) s. n., pl. găináțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂINÁȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GĂINÁȚ, găinațuri (găinați), s. n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).Sursa: Dicționarul etimologic român
găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar [!], găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!găináț (gă-i-) s. n., pl. găináțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂINÁȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
găinat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul găina
