Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele gârniță:

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn [!], petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).
Sursa: Dicționaru limbii românești

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÂRNÍȚĂ (‹ bg., scr.) s. f. Arbore din familia fagaceelor, cu frunze penat-lobate, sesile, păroase pe dos, lungi de 20-40 cm și cu fruct (ghindă) mic, cilindric (Quercus frainetto). Formează păduri pure sau în amestec cu cerul1, în regiunile de câmpie și de dealuri, pe soluri compacte. Are lemn tare, rezistent folosit în construcții.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gârniță f. soiu de stejar, formează păduri sau dumbrăvi mai cu seamă în regiunea șesurilor (Quercus conferta). [Serb. GRANIȚA]. V. gorun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)