FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)