fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmița.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fărâmícă (pop.) s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia ~)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)