fărtái, -ie, s.n. – v. fârtai.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert. – Din magh. fertály.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fârtái, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert„; Din magh. fertály (Bud 1908).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert. – Din magh. fertály.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) fârțăí, fârțăí, vb. IV refl. (reg.) a se plimba de colo până colo fără rost.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fârțăì v. a umbla de colo până colo fără rost. [V. fățăì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
fartai - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul farta
fartai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul farta