FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber). ◊ Fusar mare = pietrar. ♦ Țipar. [Var.: fusáriu s. m.] – Fus1 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fusár, fusári, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. țipar, sular, fus. 3. pasăre de apă cu ciocul lung și rotund ca un fus și cu picioarele înalte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fusár m. (d. fus). Meseriaș care face fuse. Un fel de peștișor care seamănă a fus (aspro streber). V. petrar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fusár, -i, s.m. – Pește de apă dulce, de culoare galben-castanie, cu dungi transversale (Zingel streber; Aspro streber). Semnalat în râul Tisa (Ardelean, Bereș 2000). – Fus (< lat. fusus) + -ar.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
fusár s. m., pl. fusáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fusar m. 1. fabricant de fuse; 2. Zool. țipar (după conformațiunea-i oblongă). [Lat. FUSARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber). ◊ Fusar mare = pietrar. ♦ Țipar. [Var.: fusáriu s. m.] – Fus1 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
