Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele furoare:

FUROÁRE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (Fam.; în expr.) A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FUROÁRE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. ♦ (fam.) a face ~ ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor].
Sursa: Dicționar de neologisme

*furoáre f., pl. orĭ (lat. furor. V. furie). Furie. A face furorĭ, a avea mare trecere, a fi mult admirat, a plăcea foarte mult: acest bătrîn a făcut furorĭ pe la 1848, aceste pălăriĭ fac furorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

furoáre (rar) s. f., g.-d. art. furórii; pl. furóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FUROÁRE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (Fam.; în expr.) A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)