Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele furnal:

FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FURNÁL s. n. 1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor. 2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. ◊ groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături. (după fr. fourneau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FURNÁL s.n. 1. Instalație specială pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor; cuptor înalt. 2. Încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. [Pl. -le, -luri. / < fr. fourneau].
Sursa: Dicționar de neologisme

furnál (furnále), s. n. – Cuptor înalt în formă de turn pentru topirea minereurilor. Fr. fourneau, tratat după paralelismul journauxjournal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*furnál n., pl. e și urĭ (d. fr. fourneau, dim. d. four, lat. fŭrnus, cuptor; it. forno, dim. fornello, de unde ngr. furnelon. Dacă d. fr. drapeau s´a făcut rom. drapel, atuncĭ rom. maĭ corect ar fi fost furnel). Mare cuptor de fabrică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

furnál s. n., pl. furnále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FURNÁL s. n. 1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor. 2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. ◊ groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături. (după fr. fourneau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FURNÁL s.n. 1. Instalație specială pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor; cuptor înalt. 2. Încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. [Pl. -le, -luri. / < fr. fourneau].
Sursa: Dicționar de neologisme

furnál (furnále), s. n. – Cuptor înalt în formă de turn pentru topirea minereurilor. Fr. fourneau, tratat după paralelismul journauxjournal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*furnál n., pl. e și urĭ (d. fr. fourneau, dim. d. four, lat. fŭrnus, cuptor; it. forno, dim. fornello, de unde ngr. furnelon. Dacă d. fr. drapeau s´a făcut rom. drapel, atuncĭ rom. maĭ corect ar fi fost furnel). Mare cuptor de fabrică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

furnál s. n., pl. furnále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)