FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
furcói (pop.) s. n., pl. furcoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FURCÓI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)