Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele fundamental:

FUNDAMENTÁL, -Ă, fundamentali, -e, adj. 1. De bază, principal, esențial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecvență fundamentală. – Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FUNDAMENTÁL, -Ă I. adj. de bază, principal, esențial. II. s. f. (muz.) 1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte. 2. sunet de bază al unui acord. (< fr. fondamental, lat. fundamentalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FUNDAMENTÁL, -Ă adj. De bază, principal, esențial. // s.f. (Muz.) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale și care se aude mai clar decât celelalte. [Var. fondamental, -ă adj. / cf. lat. fundamentalis, fr. fondamental].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fundamentál, -ă adj. (lat. fundamentalis). Care servește ca fundament: peatră [!] fundamentală. Fig. Principal, esențial: regulă fundamentală. Adv. Din fundament: a nimici fundamental demagogia.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. fundamentálă, pl. fundamentále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fundamental a. 1. ce servă de fundament: piatră fundamentală; 2. fig. esențial, principal: argument fundamental.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FUNDAMENTÁL, -Ă, fundamentali, -e, adj. 1. De bază, principal, esențial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecvență fundamentală. – Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)