Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele fundătură:

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



fundătúră f., pl. ĭ. Înfundătură, drum înfundat. V. și fundac și impas.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fundătúră, -i, s.f. – Partea de deasupra portiței (uștior), la porțile de lemn maramureșene. De obicei este formată din scânduri de brad traforate (figuri geometrice). Uneori este alcătuită din șipci dispuse vertical sau în formă de grătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor 1977: 22). – Din înfunda „a închide, a astupa” (cf. lat. infundare) + -tură.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fundătură f. stradelă înfundată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)