Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele fumivor:

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fumivór, -óră adj. (d. fum și -vor din carnivor). Care înghite și suprimă fumu: aparat fumivor. S. n. pl. oare. Un fumivor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fumivór1 adj. m., pl. fumivóri; f. fumivóră, pl. fumivóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fumivór2 s. n., pl. fumivoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea cu aer suplimentar a unui focar de cazan, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fumivór, -óră adj. (d. fum și -vor din carnivor). Care înghite și suprimă fumu: aparat fumivor. S. n. pl. oare. Un fumivor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fumivór1 adj. m., pl. fumivóri; f. fumivóră, pl. fumivóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fumivór2 s. n., pl. fumivoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea cu aer suplimentar a unui focar de cazan, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)