FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
fumá (a ~) vb., ind. prez. 3 fumeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fumà v. a trage, a bea tutun. [Lat. FUMARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz. și tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 