FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).
Sursa: Dicționaru limbii românești
fulguí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. să fulguiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)