FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)