FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fudulie, fudulii s. f. (pop.) testiculSursa: Dicționar de argou al limbii române
fudulíe f. (d. fudul). Defectul de a fi fudul: fudulia caliculuĭ îmbrăcat. – Și fodolíe (sud).
Sursa: Dicționaru limbii românești
fudulíe s. f., art. fudulía, g.-d. art. fudulíei; pl. fudulíi, art. fudulíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fudulie f. mândrie deșartă și bătătoare la ochi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)