FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
frustrator a. Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)