FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRIVÓL, -Ă adj. (despre oameni) care se ocupă cu lucruri neserioase; ușuratic. ◊ (despre lucruri, fapte, atitudine) lipsit de seriozitate; neînsemnat. (< fr. frivole, it. frivolo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRIVÓL, -Ă adj. (Despre oameni) Care se ocupă cu lucruri neserioase; ușuratic, neserios. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) De nimic, neînsemnat. [< fr. frivole, it. frivolo, cf. lat. frivolus – care prețuiește puțin].
Sursa: Dicționar de neologisme
*frivól, -ă adj. (fr. frivole, it. frivolo, d. lat. frivolus). Neserios, ușuratic: om, caracter frivol. Adv. În mod frivol: a trăi frivol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frivol a. care nu-i serios.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)