FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].
Sursa: Dicționar de neologisme
frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).Sursa: Dicționarul etimologic român frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frecvent a. des: vizite frecvente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
