Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele frecvență:

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].
Sursa: Dicționar de neologisme

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRECVÉNȚĂ s. f. 1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc. ◊ participare a studenților, a elevilor la cursuri. 2. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp. ◊ mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. (< lat. frequentia, fr. fréquence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].
Sursa: Dicționar de neologisme

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

frecventa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul frecvent

frecventă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul frecvent