Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele fractură:

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
Sursa: Dicționar de neologisme

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fractură f. sfărâmarea unui os: fractura brațului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)