FOTOTROPÍSM s. n. 1. Însușire a unor plante de a-și îndrepta florile, frunzele etc. într-o direcție anumită, determinată de orientarea luminii; heliotropism. 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială făcându-se lent, la întuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FOTOTROPÍSM s. n. 1. schimbare a culorii unui compus cristalizat în contact cu lumina pe care o absoarbe; fototropie. 2. heliotropism. (< fr. phototropisme, germ. Phototropismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FOTOTROPÍSM s.n. 1. Reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii. V. heliotropism. 2. Fototropie. [< fr. phototropisme, cf. gr. phos – lumină, trope – întoarcere].
Sursa: Dicționar de neologisme
fototropísm (-to-tro-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FOTOTROPÍSM s. n. 1. Mișcare de îndreptare a organelor vegetale spre sursa de lumină; heliotropism. 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială făcându-se lent, la întuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)