FOTOCROMOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori. 2. Fotografie obținută prin acest procedeu. – Din fr. photochromographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FOTOCROMOGRAFÍE s. f. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obținută. (< fr. photochromographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FOTOCROMOGRAFÍE s.f. Procedeu de fotografiere în culori sau de reoproducere fotografică a tablourilor în culori. ♦ Fotografie obținută prin procedeul de mai sus. [Gen. -iei. / < fr. photochromographie].
Sursa: Dicționar de neologisme
fotocromografíe (-to-cro-mo-gra-) s. f., art. fotocromografía, g.-d. fotocromografíi, art. fotocromografíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FOTOCROMOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori. 2. Fotografie obținută prin acest procedeu. – Din fr. photochromographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)