FORTIFICAȚIÚNE s.f. v. fortificație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin [!] forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fortificați(un)e f. 1. acțiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de apărare: fortificațiunile în jurul Bucureștilor, cele între Focșani și Galați.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a