FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme
fortificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fortíficăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fortificà v. 1. a împuternici: exercițiul fortifică mușchii; 2. a înconjura cu fortificațiuni: a fortifica un oraș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)