FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].
Sursa: Dicționar de neologisme
forjór s. m., pl. forjóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)