Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele forjă:

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger].
Sursa: Dicționar de neologisme

forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÓRJĂ s. f. 1. instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. forjărie. (< fr. forge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FÓRJĂ s.f. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. ♦ Atelier de fierărie. [< fr. forge].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fórjă f., pl. e (fr. forge. V. fabrică). Cuptor mic de ferărie [!] portativ care se întrebuințează în armată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fórjă s. f., art. fórja, g.-d. art. fórjei; pl. fórje
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)