FORFĂÍ, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fórfăĭ, a -í v. intr. (imit. ca și forfota). Umblu forfota.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!forfăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 să fórfăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FORFĂÍ, fórfăi, vb. IV. Intranz, (Pop.) A forfoti. [Prez. ind. și: forfăiesc] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FORFĂÍ, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fórfăĭ, a -í v. intr. (imit. ca și forfota). Umblu forfota.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!forfăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 să fórfăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
FORFĂÍ, fórfăi, vb. IV. Intranz, (Pop.) A forfoti. [Prez. ind. și: forfăiesc] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 