FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a foișór (foișoáre), s. n. – 1. Turn. – 2. Mansardă, cameră amplasată în podul unei case. – 3. Chioșc, pavilion. – 4. Clopotniță separată de biserică. Mag. folyosó „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este puțin probabilă der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui foiș „frunziș”.Sursa: Dicționarul etimologic român
foișór n., pl. oare (ung. folyosó, galerie, coridor, d. folyosni, a curge încet, folyos, lichid. Cp. cu coridor). Vechĭ. Azĭ Trans. Sală, salon. Balcon. Munt. Mold. Pavilion, chioșc. Turn de observațiune: foișor de foc (de incendiŭ). – Și fu- (CL. 3, 1919, 247).
Sursa: Dicționaru limbii românești
foișór (fo-i-) s. n., pl. foișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită foișor n. 1. balcon: foișor de foc, observatoriu pentru incendiu; 2. ceardacul sau pridvorul unei case țărănești. [Derivat din foiș, frunziș: primitiv încăpere de grădină, chioșc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)