Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele foi:

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

foĭ n., pl. foĭurĭ (V. foale și înfoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se suflă în foc la ferărie orĭ se trimete [!] aer în puțurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

foi m. pl. foalele fierarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

foĭ n., pl. foĭurĭ (V. foale și înfoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se suflă în foc la ferărie orĭ se trimete [!] aer în puțurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

foi m. pl. foalele fierarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

foĭ n., pl. foĭurĭ (V. foale și înfoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se suflă în foc la ferărie orĭ se trimete [!] aer în puțurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

foi m. pl. foalele fierarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FOI1 s. m. v. foale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

foi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul foaie

foi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul foaie

foi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul foaie