FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fóșnet n., pl. e. Rezultatu foșniriĭ: aud foșnetu plopilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fóșnet s. n., pl. fóșneteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 