Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele flotant:

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].
Sursa: Dicționar de neologisme

*flotánt, V. fluctuant.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FLOTÁNT, -Ă (‹ fr.) adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscilații în jurul unei axe orizontale ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre persoane și subst.) Care nu locuiește permanent într-o localitate, care este în trecere pe acolo, fără a se stabili definitiv. 3. (EC.) Datorie f. = orice obligație pe termen scurt (de obicei parte din datoria publică) reprezentată de hârtii ale Trezoreriei; parte a datoriei publice care nu a fost consolidată. Rată f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede naționale atunci când valoarea sa nu este fixată, pe termen lung, în altă valută.
Sursa: Dicționar enciclopedic

flotánt adj. m., pl. flotánți; f. flotántă, pl. flotánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

flotant a. 1. plutitor; 2. fig. șovăitor: spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)