FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FLORÍN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].
Sursa: Dicționar de neologisme
*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s´aŭ bătut întîĭa oară aceste monete [!] de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
florín1 (monedă modernă) s. m., pl. floríniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită florín2 (monedă veche) v. fiorínSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
