FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a flecár, -ă adj. (d. fleac). Guraliv, limbut, vorbăreț, palavragiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
flecár adj. m., s. m., pl. flecári; adj. f., s. f. flecáră, pl. flecáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită flecar a. și m. 1. care spune fleacuri; 2. care vorbește mult.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FLECÁR, -Ă, flecari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește multe, care spune fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)