FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FIZIOCRÁT s. m. adept al fiziocrației. (< fr. physiocrate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FIZIOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept al fiziocratismului. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiocrate, cf. gr. physis – natură, kratos – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme
*fiziocrát, -ă s. (d. vgr. phýsis, natură, și krátos, putere). Filosof din școala luĭ Quesnay († 1774), care zicea că numaĭ pămîntu produce avere.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fiziocrat m. economist care consideră solul ca unicul izvor al bogățiilor naționale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)