Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele fiu:

FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



fíu (fíi), s. m. – Copil, băiat (considerat în raport cu părinții). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. Lat. fῑlius (Pușcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. Cf. și fie. Der. firesc, adj. (filial); înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiați(un)e, s. f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15).
Sursa: Dicționarul etimologic român

fiŭ, în vechime fiĭ, pl. fiĭ, articulat fiiĭ (lat. filius, it. figlio, fr. fils, sp. hijo, pg. filho). Băĭat, copil, în raport cu părințiĭ: Marcu a fost fiu luĭ Cicerone. Termin [!] de simpatie adresat de un bătrîn unuĭ tînăr orĭ de un preut [!] unuĭ civil: ascultă, fiule! Descendent, nepot: fiiĭ Romanilor. Om în raport cu locu luĭ natal: acest deputat e fiu orașuluĭ care l-a ales. Fiu luĭ Dumnezeŭ, Ĭisus Hristos. Fiu poporuluĭ, om ĭeșit din popor. Fiu operelor luĭ, om înălțat pin [!] el singur. V. fiică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fiu1 [pron. fiu] s. m., art. fíul; pl. fii, art. fíii (fi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fiu2 vb. v. fi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fiu m. 1. copil în raport cu părinții; 2. băiat; 3. descendent din: fiu de Domn. [Lat. FILIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

fiu - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul fi